-

Problema mea e că n-o sa pot niciodată să ţin pasul. La rezistenţă era cel mai greu, când ajungeam la final îmi doream să dispar.

Eram bună la statul în cap, în schimb. Puteam să stau minute întregi, probabil de la antrenamentul din copilărie, când stăteam toată ziua în cap, cu faţa la perete, lipită de tapetul cu peisaj cu pădure şi lac.

Dacă ar fi să scriu aicea tot ce-mi vine, nici eu nu mi-aş mai citi blocul.

Emotion in motion

Dancing makes me feel right :)

Pentru mai multa energie in sezonul rece, acasa, in tren sau in vacanta, recomand insistent vizionarea acestui filmulet de trei ori pe zi, la orice ora, in doze deloc moderate.

Fruit

I arrive into an empty office.



Coboram din metrou. S-a uitat la mine în timp ce atenţie uşile se deschideau. A urcat scările privind în jos. Cu geanta lui Cannes Lions, cu blugii stramţi - calitate premium - mulându-se ferm pe fundul nici prea mare, nici prea mic, a trecut ca o furtună prin turnicheţi, ca şi cum n-ar fi pierdut o bătălie în viaţa lui.

M-am oprit la magazin, să-mi cumpăr două portocale, căci am auzit că fac bine la imunitate în sezonul rece. Am ajuns la birou, încă nu venise nimeni. Afară ploua cu noroi, maşinile din parcare erau praf, nu era în nici un caz vreme pentru întâlniri de afaceri, căci nu se cade să mergi cu pantofii murdari. M-am aşezat la birou şi am mâncat cele două portocale pe nerăsuflate.

WAIT

Nu ne-a mai ramas nimic de zisa

Ca le-am facut pe toate, soricei modesti in lumea noastre

Dincola de toate aceasta

Trebuie sa-ti pui provocari mie insami.

Auckland

Mă întreb cum ar fi fost să mă fi născut în Auckland, Noua Zeelandă, să cresc într-o casă normală de lemn, mobilată de nişte bunici pianişti pasionaţi de bufniţe, să am un laptop alb prin care să comunic cu prietenii mei din casele din jur şi cu cei din Australia. Cum ar fi fost să fac poze pe câmpiile din jurul casei şi să urc pe dealuri până-mi pierdeam răsuflarea, în rochia mea de lână roşie, cu cizme de care aş fi lipit funde mari pepit.

Cum ar fi fost să lucrez într-un supermarket pustiu, desenând balene toată ziua în spatele tejghelei, până seara, când ar fi venit prietenul meu cu pantaloni strâmţi şi ochi mari să mă ia la el acasă sau la vreun concert al unei formaţii locale, care ar fi cântat ceva despre fucking auckland de la capătul lumii, după care s-ar fi dus acasă, unde i-ar fi aşteptat mamele lor cu cina: un cotlet de porc cu legume gratinate, urmat de o carafă mare cu limonadă.

Aş fi visat cu siguranţă la un job prost plătit, dar fermecător, cum ar fi designer pentru fabrica locală de chibrituri, inventator de elici mai eficiente pentru eoliana din deal sau responsabil cu inventarul la depozitul local de tramvaie turistice pictate.

N-aş fi vrut să plec nicaieri niciodată , pentru că totul ar fi fost foarte departe. Adică, na, cine vrea să stea 48 de ore în avion doar ca să vadă Parisul? Să fim serioşi. Mai bine m-aş fi dus până la casa prietenei mele Joan, să ne uităm cum plouă afară şi să vorbim despre cum are ea de gând "s-o facă" cu Jack Miller, care e cu opt ani mai mare ca ea, lucrează ca fermier şi se îmbracă destul de urât.

Aş fi aşteptat să înceteze ploaia, ca să mă pot duce pe plajă să ma uit la avioanele particulare care ar fi trecut pe deasupra.

Mi-ar fi plăcut greşelile, lucrurile uitate şi petele de cerneală de pe coperta caietului. Probabil aş fi fost altfel.

Andrei

Aseara am cunoscut primul dependent de heroina din viata mea.
Eram la metrou, ma duceam acasa, era ora 22:40.
S-a asezat langa mine, desi mai erau trei locuri libere langa noi
Mi-a spus ca de sase ore se chinuie
Ca sunt singura fata care i-a zambit
Nu l-am crezut stiam ca mintea
Mi-a zis o poveste, ceva cu una care daduse peste el si-i perforase rezervorul de la motor
Ii cursese benzina, avea nevoie de trei sute de mii ca sa se intoarca in Brasov
"Te rog, nu vreau sa dorm in Gara de Nord"
Nu l-am crezut, stiam ca mintea.
Avea ochii albastri, migdalati si un cercel in buza.
I-am zis ca nu-l cred si nu-i dau nimic.
A intors capul.
Cand am coborat la Victoriei a coborat odata cu mine
Si a inceput din nou sa vorbeasca,
Sa-mi spuna ca nu ma minte, ca pot sa merg sa-i cumpar eu benzina, ca pot sa merg cu el la politie.
Eu sunt Andrei
Eu sunt Iuliana
Ce strangere de mana puternica ai, parca esti barbat
Adica nu, esti foarte draguta
Mersi
Am zis eu
In timp ce urcam prin padurea aceea, l-am intrebat cati ani are
Continua sa insiste cu motorul
Merg pe 21
Nu l-am crezut, stiam ca mintea
Nici n-a fost nevoie sa-i cer buletinul, nu l-ar fi avut la el oricum.
Am coborat scarile si ne-am oprit in statie.
Mi-a cerut sa-i dau telefonul s-o sune pe prietena lui.
Nu l-am crezut, stiam ca mintea.
Dar i l-am dat oricum
Si l-am pus sa-mi dea geaca mie cat vorbeste la telefon
Asta l-a facut sa zambeasca.
A vorbit un minut si 22 de secunde cu prietena lui
"Te sarut dulce
Pe tot trupul".
Mi-a multumit.
"Bine, recunosc, sunt un nenorocit de drogat, sunt in sevraj, nu mai pot, mai am nevoie de doua-trei sute de mii sa-mi iau metadona"
A bagat mainile in buzunare si a scos o gramada de bancnote mari. "Am bani, dar mai am nevoie de doua-trei sute de mii".
I-am zis in soapta ca nu-l cred ca vrea sa-si ia metadona.
Stiam ca mintea.
Bine.
"Tu ai un prieten?"
"Oarecum"
"Si te suna sa-ti spuna ca te saruta?"
"Nu", i-am zambit.
Mi-a zambit si el indepartandu-se "Vezi? Ar trebui sa-ti gasesti unul ca mine!"
"Asta ce e? Replica ta de final? Pai vino inapoi atunci"
S-a intors. M-a intrebat daca vreau sa-l agat.
I-am zis ca nu, ca e prea mic pentru mine.
Desi are niste ochi albastri foarte frumosi.
Mersi
Mi-a zis.
Bine, sunt un drogat. Si-a suflecat manecile si i-am vazut intepaturile din vene.
Atunci l-am crezut.

"Sincer, eu am acum la mine un milion o suta. Mai am nevoie de o suta de mii ca sa-mi iau trei bile si inca vreo doua sute ca sa ajung acasa din Grivitei cu taxiul"
Acum aproape ca l-am crezut, dar oricum i-am zis ca nu-i dau bani.
Pe bune, poti sa vii cu mine, dar nu cred ca ai vrea sa ajungi intr-o camera plina de oameni care-si baga in vena.
Ce te face sa crezi ca n-am fost niciodata intr-o camera plina de oameni care-si baga in vena?
Nu m-am crezut, il minteam pe jumatate.
L-am luat de mana si m-am uitat la unghiile lui. Erau lungi si negre.
"Sa-ti tai unghiile".
Am vrut sa mi le tai aseara, dar m-am facut prea praf si am uitat.
L-am intrebat de ce nu se lasa.
"Doispe internari, Psihologie si Asistenta Sociala"
L-am crezut pe jumatate. Stiam ca pe jumatate minte.
De ce faci asta?
Ai prefera sa te amenint cu un cutit ca-ti tai gatul afara?
De cand faci asta
La paispe ani am bagat prima oara in vena.
Cati ani are prietena ta
Douaspatru. Dar arata super bine, are un corp... Dar acum e pe stop. Nu mai pot. Cat tre sa mai astept? Cat dureaza
Intre trei si sapte zile. Depinde de fata.
Asa mult
Pai na.
Mi-a zis intr-o zi ca vrea sa bage si ea.
Am luat-o de gat si am lipit-o de perete si am urlat la ea fa, tu-ti pizda ma-tii, ce vrei tu sa faci
A fost singura data cand am injurat-o.
I-am zis de la inceput ca sunt un drogat nenorocit, dar tot a vrut sa fie cu mine.
Sa stii ca e gresita impresia despre drogati. Eu cand cer bani iau numarul de telefon al oamenilor care imi dau si peste o saptamana sau cand am bani, le dau tot inapoi. Ii las masca, isi schimba total parerea despre drogati. Ma stie tot Bucurestiul.
Nu l-am crezut. Stiam ca ma minte. Si stiam ca ar fi vrut sa fie adevarat.
Atunci mi-a sunat telefonul.
I-am zis scuza-ma.
Mi-a intins mana, i-am strans-o.
Mi-a parut bine.
Si mie.
Si fa ceva sa nu va mai dureze ciclul atat.
I-am zambit.
M-am intors cu spatele, am inceput sa vorbesc la telefon.

M-am intors acasa, l-am cautat pe net prin toate metodele posibile, am cautat numarul de telefon al prietenei lui, dar n-am gasit nimic.

Andrei, as vrea sa te inchid intr-o camera plina cu bomboane de ciocolata. As vrea sa dau o bomba peste Grivitei.

?>>><<

In timp ce coboram la metrou
Pe langa mine au trecut
Un domn cu pulover si o sacosa in mana, in care ducea o gaina intreaga
Un gardian care ar fi vrut sa fie dresor de caini, care m-a-ntrebat in ce directie merg si caruia nu i-am raspuns
O doamna foarte grasa, cu o fusta infasurata in jurul picioarelor
O fata cu pantaloni drepti, care parea a fi o studenta dintre cele neutre
Doi muncitori foarte lati si fiorosi, care taraiau destul de dificil in urma lor o dara de alcool
Un baiat cu aspect delicat, imbracat frumos, decorat pe parti cu doua urechi albe si fine
Un cuplu de tineri violoncelisti care se rostogoleau in bula lor de plastic intre Victoriei 1 si Victoriei 2.

Cu nici unul dintre ei n-aveam ce sa vorbesc.
Asa ca am coborat la Iancului
Cu mine n-a mai coborat nimeni
In timp ce ieseam din metrou
O femeie matura scarile
Nu era chiar liniste, scarile haraiau usor in legea lor
Afara nu mai era nici un vazator de porumb, era deja 23:21
Am trecut pe langa o masina de aceeasi marca cu cea a unui om pe care l-am cunoscut
Doar ca era rosie
I-am mangaiat usor portiera, din mers, cu varful aratatorului.
Cand am ajuns la semafor, era rosu,
Iar vantul batea cam tare, mi-am incrucisat bratele sa-mi tina de cald si am traversat.
Pe partea cealalta era un baiat asezat pe o banca
Se uita in jos
Nu i-am zis nimic
Am mers pana acasa pe mijlocul strazii.

Şi altceva

În acest context vreau să spun că:
- hai să mai facem şi altceva
+ subconştientul nu mă lasă să termin nimic
- scrisul cu diacritice e ca mersul pe bicicletă
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
- hai să mai facem şi altceva
----------------------------
----------------------------

entuziasmează-mă, îndoaie-mi cartea de vizită, dă-mi o semnătura, sunt deprimată şi fermecătoare, pune mâna pe picior, desenează-mi o oaie, hai să ascultăm broaştele împreună că nu mai pot oricum să dorm, putem să ne-ntindem pe iarba asta şi să dăm fluierul la maxim. Lasă-mă să te dau cu ojă peste tot, ce să mai discutăm.

Puţină frică

Sunt o fiinţă cam fricoasă.

Să nu confundăm lucrurile. În faţa faptului împlinit sunt femeia care salvează ziua. De-a lungul timpului, am reuşit să: dau afară din cort un hoţ, folosind doar puterea vocii "Ia să ieşim dom'le afară" - şi el a ieşit; să sar dintr-un avion în altul (erau la sol şi nu mai fuseseră folosite din '63, dar oricum); să fur o sticlă de Pepsi la 2 litri dintr-un magazin; să bag în paranoia un băiat care pretindea că vrea să mă ducă în pădure şi să merg în picioarele goale prin centru.

Dar acum e cu totul altă situaţie, recunosc.

Mami, eu sunt fetiţă sau băieţel?

Băi. Scriu ca o fată. Cel mai urât lucru. Se învaţă în clasa a cincea. "Maricico". "Da, tovarăşa". "Iar ai scris feminin compunerea asta". "Da, tovarăşa, dar, ştiţi, Gigel iar i-a pus mâna pe fund lui Astrid. Simt un vid arzând în suflet, cred că sunt sortită să fiu poetul damnat al clasei, m-am apucat şi de fumat". "Stai jos. Doi".

M-am uitat, aşa, la ultimele posturi. De ce nu pot şi eu să fiu mai mult ca un băieţel?

În plus, prietenii mei au început să mă trateze ca pe o femeie. Am probleme cu asta. De exemplu:

1. De ce vorbim despre corp? Eu nu prea mă gândesc la corp, uit să mă dau cu cremă cu săptămânile. Sunt ca un băiat. Prietenele mele sunt, dimpotrivă, mult mai feminine şi mai îngrijite. Ţin cură, vorbesc despre asta, îmi arată picioarele când au slăbit, se dau cu cremă, îşi fac măşti şi băi lungi cu sare. Din dorinţa de a fi acceptată de grupul meu de prieteni, am încercat şi eu să mă vaiet, ca proasta, că am şuncă. La început, oamenii îmi ziceau: "Nuuu, mă, ce-ai." Pe măsură ce discuţiile au avansat, au trecut de la, "Ei, fă şi tu nişte abdomene şi gata" la "Mda, ai tu o constituţie mai dificilă", "Tu n-o să fii slabă, oricum, niciodată". Like hell I won't. Dar problema este alta: Sunt aceste discuţii semnul că am devenit femeie? Dacă da, sunt gata să mă accept aşa cum sunt.

2. Prietenele mele vor să avem discuţii. Despre ce simt. Iar eu chiar m-am lăsat înduplecată şi le-am avut. Este acesta al doilea indiciu că aş fi o fetiţă? Dacă da, sunt gata să mă accept aşa cum sunt.

Aceste două exemple sunt tot ce pot să vă ofer. Acum aş vrea să stau să beau vin îmbrăcată cu nişte pantaloni murdari, în uşa unei maşini din 92, la marginea unei păduri, cu un câine păros care doarme la picioare, cu o barbă de două săptămâni şi fluierând după femeile care trec (ştiu că pe la marginea pădurii de obicei nu trec prea multe femei, dar lăsaţi-mă să visez). Nu mai vreau să fiu fetiţă. Atâta ipocrizie.

Relevanţă cred că se cheamă

Cu cât scriu mai rar, cu atât îmi dau seama mai tare că nu ştiu ce aş putea să scriu ca să te intereseze.

Aş putea să scriu despre cât de frig e la mine în casă, că n-am mai închis geamul din mai, dar de ce te-ar interesa?
Aş putea să-ţi povestesc cum am plecat din Control şi am ţinut un discurs într-o gură de aerisire cu ecou, de s-a auzit până în Pantelimon, dar de ce te-ar interesa?
Aş putea să zic că am urcat pentru prima oară în viaţă scările din pasaj de la Universitate în timp ce coborau şi nici măcar nu mi-am pierdut răsuflarea. Dar asta aproape că nici pe mine nu mă interesează.

ş.c.l.

Cu cât sunt mai depresiv ancorată în lipsa de sens a acestui joc, cu atât devin mai substanţială în mintea mea. Dar cum mijloacele mele de extracţie şi expunere în public datează cam din 2002, e greu să le-aduc la zi. Atât de greu încât renunţ cu totul să mai comunic.

Of. Ce confesiune. Nu meritai asta. Meritai să-ţi povestesc ceva funny, să-ţi zic de vreo aventură cu bărbaţi, cu femei, cu ceva. Cum am baut ceai de plante naturale cu savoare, cum dacă te uiţi la artificii te scapă de tot de vicii, cum e să fii un status într-o listă de messenger si alte distracţii de toamnă.

Daca tot m-am pornit, să-ţi povestesc ce-mi place mie să fac toamna, poate că te interesează, cine ştie. Mie toamna îmi place să fiu dependentă, îmi place să fie ger în toată casa, în afară de plapumă şi de cadă. Şi să sar prin bălţi. Mi-ar mai plăcea nişte lucruri, dar n-ai vrut să mi le dai. Te-ai întors cu spatele la calculator şi nici nu m-ai salutat când am plecat din bar. Oricum, mi-a făcut plăcere să te cunosc, nimeni nu s-a mai purtat aşa de frumos cu o fată ca mine.

Mh, ce m-am saturat si de Reader si de facebook si de toti oamenii. Din inventie in inventie, ajungem tot acolo, orice-am face ca sa ne dam peste cap, ajungem tot in A-Rmonie cu universul, vorba lui G.O.D.

Aseara m-am dat pe strada prin ploaie, luminile imi bateau in ochi si aveam o mana pe genunchi care ma apara de rau.

Timpul e din ce in ce mai mic, noaptea din ce in ce mai scurta, in curand n-o sa mai am timp sa-mi tai unghiile, sa-mi iau lapte si paine, sa inchid televizorul sau sa arunc cojile de ardei.

Imi plac oamenii rai

Nu mai pot dupa ei.
Imi plac oamenii mici si meschini, care-si dau drumul la gura cu fiecare ocazie.
Imi place cand razi rautacios de mine si-mi place cand rad rautacios de tine.
Nu-mi place sa stau la mese albe intre ghivece cu macesi, prefer oricand sa stau pe jos pe un drum de tara.
Daca ma pui intr-un hamac alb, ai grija macar sa fie putin rupt pe la colturi.
Imi plac lucrurile dragute doar pentru ca ma duc cu gandul la mici rautati.
Imi plac oamenii care se maturizeaza de fata cu mine.
Imi plac oamenii cu zgarieturi pe maini si pe genunchi.
Imi plac oamenii care scot capul pe geamul trenului si cei care se striga prin supermarketuri.
Imi plac cateii enervati de prea mult scarpinat.
Imi plac lucrurile ascutite, lucrurile adevarate, lipsa de vise / visuri, lucrurile vechi si lucrurile noi.

Contrar tuturor acestor afirmatii, am facut asta in casa:



Ce fel de om sunt? Ce se-ntampla cu mine?

Sunt o eroina invincibila

Aseara, in timp ce stateam ca omul la terasa, band ceai la sticla, o fata mi-a tras una in cap cu un scaun din fier forjat.

Din greseala. Pur si simplu statea pe un fel de postament si i-a cazut scaunul de sub ea. Pe mine. Toata bodega se holba. Chelnerita alerga cu un pahar de gheata slalom printre scaune.

N-am patit nimic. Socul a fost atenuat de prezenta de spirit a urechii, care se afla chiar la locul accidentului. Treaba a fost rezolvata cu o bucata de gheata bagata intr-un servetel.

Sunt o eroina invincibila. Dar imbracata.

Atentie, trece o femeie!

La cateva zile dupa ce am implinit 25 de ani, am inceput sa ma gandesc serios ca singurul mod in care as putea sa ma trezesc la realitate ar fi sa-mi alterez putin constiinta. Situatia era dramatica. In cei 25 de ani fusesem imbuibata de atatea sfaturi, modele, drumuri, directii, bun, rau, categorii si tipare, oameni pe care-i admirasem si oameni pe care imi venea sa-i scuip, incat nu mai puteam sti care-i faza.

Cam in acelasi timp, imi treceau prin cap tot felul de chestii. Mi se parea ca la 25 nu mai ai voie, ca e ridicol, ca arati ca o femeie, si nu ca o fata. Prin urmare, nu mai e cazul sa te entuziasmeze lucrurile noi si bune, in orice stare de agregare ar fi ele, nu mai ai voie sa fii vazuta la 7 dimineata [sambata] la metrou, cu privirea sticloasa si parul imperfect, nu mai ai voie sa te plimbi prin vant singura [o femeie neinsotita?!?!], nu mai ai voie sa plangi, nu mai ai voie sa razi, nu mai poti sa te faci praf, nu mai poti sa-ti inviti prietenii miercuri seara la tine acasa [tre sa arati bine la intalnirea cu clientul de a doua zi si sa fii coerenta in timp ce-ti castigi banii]. Ca femeie nu mai poti sa te imbraci sport, nu mai poti sa te imbraci colorat, nu mai poti sa-ti tai unghiile. Nu mai poti, in plm, sa faci nimic!

Cam la asta ma gandeam la cateva zile dupa ce implinisem 25 de ani, uitandu-ma in oglinda si meditand la vremurile cand nu aratam in halul asta. Acum fetele de 16 ani pe care le mai pocneam prin lifturi imi spuneau "Buna ziua", "Ma scuzati" si "Stai, fata, sa treaca doamna". Mai bine imi trageau un cot in stomac. Era o situatie cu adevarat critica.

Constientizarea acestei situatii ma transformase intr-un caine. Mergeam prin metrou cu o privire fioroasa, cu castile in urechi, sfredelind cu privirea creierii oricarui fraier care indraznea sa se uite in directia mea. Blandetea mea proverbiala pierise. Recompensam cu un umar teapan si dureros orice atingere straina. Mergeam pe strada ca un tanc, lumea se dadea la o parte din calea mea, li se vedea teroarea in ochi.

Sau poate doar asa mi se parea mie.

Faptul ca n-a strigat nimeni dupa mine imi spune ca poate nu eram chiar asa impresionanta. De-a lungul vremii s-au strigat multe lucruri dupa mine. De exemplu: "Ia uite-o si pe aia, parca e-mbracata de la ajutoare" [din partea a doi cersetori de la Romana]; "Ba, tu de cand n-ai mai mancat?" [cand aveam cu sase kile sub limita normalitatii si atarnau blugii pe mine]; "Ai arata chiar ok, daca n-ai avea fusta aia" [din partea unor manelisti dintr-un tren, cu care m-am imprietenit ca sa nu ma bata]; "Ce picioare ai, daca n-ai avea ochelari ai putea sa fii prietena mea" [din partea unui tip cu camasa lucioasa, cand aveam 15 ani] etc. Toate despre fizic. Ma saturasem.

Oricum, acum nu mai striga nimeni dupa mine. Aveam 25 de ani [they only want you when you're 17, when you're 21 you're no fun]. Prima oara ascultasem piesa asta la 19 ani. When the fuck a trecut 21? La douascinci nu mai tineam minte nimic.

La 25 mi se povesteau bucati din viata mea, cand am fost eu pe acolo si pe dincolo. Nu mai tineam minte luni intregi. Luni intregi. Cronologia se dusese dracului. Nu mai tineam minte de ce nu m-am mai intalnit ani de zile cu prietena mea number one. Si de ce ne-am impacat. Nu mai tineam minte cand a-nceput totul sa se duca naibii. Imi dadeam seama ca nu ma mai intalnisem cu unii prieteni de ani de zile. Eram ca un tip de 40 de ani, care se intalneste intr-un bar cu colegii de liceu dupa 20 de ani si se mira ca arata diferit.

La 25 de ani, lumea ma lasase in urma. Aveam vreo zece feluri de scris, zece stiluri de a-mi pune hainele pe mine, ascultam toata muzica din lume, citisem toate cartile care conteaza bla bla si asa mai departe, ati prins ideea. Problema era ca pe nici una n-o facusem vreodata bine si nici nu aveam sa o fac vreodata. Frustrarea era maxima. Nu mai dormeam noaptea. Ma rodea cumplit, ca un soarece intr-un dulap in care nu mai e paine.

Nu eram vreun elefant care sa joace fotbal, vreun caine boxer, vreun geniu al fizicii mondiale, nu inventasem cafeaua solubila, n-aveam cele mai lungi picioare din tara, nu eram campion judetean la patinaj artistic, nu eram in stare nici macar sa fac 50 de abdomene dimineata.

Aceasta inutila insiruire de chestii nu se termina cu "cand deodata". Nu se termina in nici un fel. Baieti si fete, ati ramas fara morala. Daca am chef poate gasesc una pe undeva si v-o zic. Pentru ca asa sunt eu din fire, marinimoasa.

E aşa de cald că

Si / mi / na, e aşa de cald că ceasurile se topesc în neştire, oamenii se tund pe stradă, din mers, şi umblă desculţi pe sub umbre. E aşa de cald că s-au topit aspirinele în folii, că s-au dezlipit afişele de pe garduri şi s-a evaporat pasta din pixuri. E aşa de cald că pisicile fac baie în cadă şi vrăbiile se tăvălesc pe asfalt. E aşa de cald că oamenii trăiesc 100% cool, ca în reclame, doar că nu e la fel de glamuros cand ai pielea transpirată. Aşa-i de cald că şi bărbaţii se îmbracă în rochii, sau, mai rău, fac topless pe la balcoane în centrul oraşului. E aşa de cald că maşinile alunecă pe străzi în bulele lor de aer condiţionat, propulsate cu vâsle pe asfaltul topit. E aşa de cald că se lipeşte tejgheaua de tine când te duci să cumperi un kil de mere. E aşa de cald că oamenii îşi toarnă apă în cap prin autobuze, aşa de cald încât în fiecare sufragerie există un lighean cu apă, iar peştii de sticlă de pe televizoare sunt ţinuţi la congelator, pentru a fi ulterior lipiţi de piele. E aşa de cald încât bretelele de sutiene atârnă leneş pe sârme; nimeni nu le-a mai bagat în seama în ultima săptămână. E aşa de cald că au fost interzise aragazurile, iar înotul a devenit sport naţional. E aşa de cald încât se destramă rufele pe la balcoane şi prin curţi, aşa de cald încât nici câinii nu mai zic nimica.

Am stat prea mult cu spatele la soare

Fac ce fac si tot la Vama ajung. Am incetat sa ma mai impotrivesc.


Asa... Sa va prezint cateva obiecte, animale si chiar persoane care erau pe acolo, pozand fara rusine.

Domnisoara pe plaja ferindu-se de insolatie intr-un mod placut estetic.


Cainele Toni, proaspat sosit de la Piatra Neamt, isi croieste drum printr-o minge dezumflata.


Cainele Toni intr-o ipostaza eleganta, rasarind din nisip ca Venus din spuma marii.


Cainele Toni, privind maiastru in zare, dupa ce a supus definitiv mingea.


Doua vrabii luand pranzul cu hotarare. Cea mica m-a intrebat daca nu vreau niste porumb, dar i-am explicat ca nu mananc de pe jos decat in cazuri exceptionale.


Fata rusinoasa, satula de a fi centrul privirilor intregului litoral romanesc, isi doreste un sejur in care sa nu mai fie nevoita sa-si apere poseta cu trupul.


Fata isi dezvaluie identitatea cu un zambet rafinat, la cererea fanilor in delir.


Fetita Raluca, localnica posesoare de pisoi miau-miau, care a fost si la circ la varsta de patru ani.


Fetita Raluca fiind rusinata de faptul ca nu a stiut ce este un doctorat si, in plus, pentru ca trasese pisica de coada. Tocmai aflase ca la pisici le cade coada daca tragi de ea.


Fetita Raluca isi reafirma hotararea de a se purta onorabil cu miau-miau de aici inainte.


Splendoarea de la malul marii.


Doi baieti privind unica rata neagra a litoralului, aflata in permanenta cautare de hrana in fata la Expirat.


Obiect plutitor pe cer si inevitabila carpa alba fluturanda, pentru contrast.


Fata sensibila, puternic ravasita de frumusetea instelata a cerului in noapte.

PLEC PUTIN DE-AICI

Gaini in haine misto

In balcon ploua jalnic si amenintator. In bucatarie, pe jos, s-a format o balta. De cand m-am mutat aici, e prima oara cand ploua in directia asta. Mama a zis ca de obicei nu ploua spre vest! I guess this is not de obicei. Sunt panicata peste masura. Simt fiecare picatura cum se simte furculita atingand dintii. Nu inteleg. Oricum se usuca, imi spune ratiunea. Am doua optiuni: sa ma uit la un film la cu volumul la maxim sau sa (in mod ciudat, am chef sa) dansez isteric prin casa. Cred ca o sa dansez isteric prin casa. Omg, la televizor e cea mai frumoasa piesa. Brb.

Back. Piesa a incremenit de la furtuna, intr-un cadru in care el tremura peste ea, in noaptea nuntii, amandoi aramii, iubiti din copilarie dar necunoscand niciodata placerea carnala. Eh... Vreau si eu sa fiu la o nunta de mexicani, sa alerg dupa gaini, in haine misto, in timp ce un baiat cu buze frumoase imi canta pe un fundal roz (roz pal, asa, de atmosfera). Si sa fiu in acelasi timp figurant intr-un film al lui Woody. Gen Kramer! These pretzels are making me thirsty, these pretzels are making me hungry, these pretzels are making me sad, these pretzels are making me hopeless, these pretzels are making me feel beautiful and shiny and new and smooth.

Nu mai ploua in balcon. Copii, tineti minte: niciodata sa nu dormiti sub nuc!

Viata mea e un sir de oameni

i've a bunny rabbit suit
i'm so cute
sau ceva

repede, sa scriu ceva despre best'fest pana nu se termina
ce s-au mai inghesuit ploile zilele astea
i love the sound of you walking away, but i'm not a soldier
genunchii s-au indoit
prima oara cand m-a plouat la un concert
Irina fleasca, cu ochii inchisi, intr-un magnific tricou galben, cu apa picurandu-i din par, capul lasat pe spate, cu tot soarele din ziua aia adunat pe pleoapele ei, fiecare zi e buna pentru ca e furtuna.
prima (sau a doua) oara cand am deschis cu interes un tomberon cautand in disperare un sac de gunoi
alaturi de doua fete straine care nu pareau obisnuite sa faca treaba asta
prima oara cand n-am avut pe cine sa zgaltai de bucurie la un concert, pentru ca nu mai era nimeni langa mine
prima oara cand am stat pe o masa, rezemata de un strain care tinea o fata si o umbrela in maini.
Unul dintre momentele rare din viata in care
poti sa stai cu tricoul suflecat
si cu blugii suflecati stramb
cu picioarele intr-o balta
si sa-i explici unui ardelean drogat cum sa ajunga undeva, oriunde
mai rar poti sa-ti masori fortele aruncand cu cola zero
pe hainele ude ale fetei a carei cola e deja pe hainele tale

si sa razi de asta in timp ce nu mai gasesti masina
ce ironie dulce.

N-as fi scris despre Michael, dar apoi m-am intalnit cu el. Sunt convinsa ca acest catel a ascultat stirile la radio.

Din nou despre mine, pentru că meritaţi

Ana Pepine în "Doi dintre noi"


Aseara, în doar câteva momente, mi-am dat seama că probabil nu e totul în regulă. Eram înconjurată de trei femei ambiţioase, cărora Europa le rămăsese prea mică, trei femei lângă care m-am rezemat întâmplător timp de câţiva ani, lângă care m-am aşezat liniştită, gândindu-mă la ale mele.

Aşa-i că nu-i totul în regulă? În funcţie de ce criteriu aş putea să mă plâng de mediocritate?
Aveţi următoarele variante:
1. Cum răspund la întrebarea "Ce faci?"
2. Câte pasiuni am şi ce fac cu ele
3. Ce fac la serviciu
4. Câţi barbaţi mă curtează pe messenger
5. Unde mă văd peste cinci ani
6. Numărul de rochii din şifonier
7. Numărul de cereri în căsătorie săptămânale / procentul repetării
8. Intensitatea trăirilor afişate în public / fascinaţia exercitată asupra muritorilor
9. Măiestria în machiajul de zi şi de seară
10. Alegeţi dvs înşile.

CTRL+SUNSET