Problema mea e că n-o sa pot niciodată să ţin pasul. La rezistenţă era cel mai greu, când ajungeam la final îmi doream să dispar.
Eram bună la statul în cap, în schimb. Puteam să stau minute întregi, probabil de la antrenamentul din copilărie, când stăteam toată ziua în cap, cu faţa la perete, lipită de tapetul cu peisaj cu pădure şi lac.
Dacă ar fi să scriu aicea tot ce-mi vine, nici eu nu mi-aş mai citi blocul.
2 comments:
hai, mai, nu mai fi asa! bloc la bloc trage si daca nu trage atunci musca si daca nu musca cu-i dracu' sa-i mai pese...de la pesa, adica duduie (care e) bine.
Cum ştii tu să le-ntorci pe toate, optimistule. Când ne vedem, o să-ţi fac cadou un pahar pe jumătate plin.
Post a Comment