Mi-ar plăcea să desenez

Mi-ar plăcea foarte mult să desenez, doar că nu am culori în casă, poate doar un tub albastru pe care l-am uitat de tot în sertar. Hârtiile colorate s-au terminat de mult, le-am folosit pe toate pentru citirea apometrelor, spre disperarea administratorei, care nu a apreciat creativitatea mea.

Aş vrea să-i desenez pe prietenii mei făcând lucruri pe care mama lor nu i-a lăsat să le facă în casă când erau mici: fotbal în sufragerie, trick-uri cu bicicleta pe canapea sau tras cu pistolul în punga cu chiloţi. Mă aştept să vină vremuri bune, vremuri pe care le-aş putea desena, unele care nu vin decât vara.

Ca atunci când asfaltul era cald şi noaptea plutea peste sălcii ca o perdea de tifon. Sau ca atunci când fluturau pânzele deasupra capetelor noastre şi stăteam de vorbă ore în şir. Sau ziua cand părul mi se blonzise rău de tot de la soare şi m-am asezat pe spătarul unei bănci ca să vorbesc cu nişte necunoscuţi.

Aştept să ne întindem pe jos, să stăm în mâini, să ne băgăm degetele în făina, să vedem delfini şi să ne jucăm cu pisicile de pe stradă fără teama că ne vom murdări.